Rusia vrea să fim dezbinați. Moldova trebuie să se unească. Unitatea națională este salvarea noastră.
Alegerile parlamentare ce urmează nu sunt doar un exercițiu democratic, ele sunt alegerea direcției în care merge Republica Moldova. Rămânem ancorați în trecutul sumbru al influenței rusești sau continuăm cu încredere drumul nostru european?
Istoria ne-a arătat prea clar ce înseamnă să fii „cu Rusia”: prețuri mari la gaz, șantaj, umilință și lipsă totală de sprijin. De la proclamarea independenței, Rusia nu a investit în Moldova niciun grant, niciun proiect de dezvoltare, dar a întreținut cu încăpățânare regimul separatist de la Tiraspol, a aruncat la gunoi fructele legumele, vinul din Moldova. Asta a fost politica Moscovei: dezbinare, control și dependență.
Europa ne oferă însă șansa unui viitor: prosper, liber și demn. Sub conducerea Maiei Sandu, Moldova a început să fie apreciată, respectată și ajutată. Drumul european nu e ușor, dar e singurul care duce spre dezvoltare reală, spre salarii și pensii decente, spre servicii publice de calitate.
Cea mai mare dramă a Moldovei este depopularea satelor. În anii ’90, se nășteau zeci de copii într-un singur sat. Azi? La noi in localitate doar trei pe an. Degeaba atragem fonduri, muncim, implementăm proiecte, dacă nu reușim să păstrăm oamenii acasă. Avem nevoie de investiții și locuri de muncă, dar mai ales de un salariu care răsplătește munca cinstită.
E timpul să punem pe masa cetățeanului adevărul: da, viața e grea, dar nu o va face mai ușoară întoarcerea la trecut. Soluțiile sunt în reforme curajoase, transparență, muncă și dialog sincer cu oamenii.
Rusia nu vrea o Moldovă liberă.
Vedem cu ochiul liber cum forțele politice plătite de Kremlin încearcă să oprească integrarea europeană, prin coruperea alegătorilor, manipulare și promisiuni false. Acești politicieni nu aduc soluții, ei aduc doar haos și dezbinare.
Avem nevoie de unitate. Ca în anii renașterii naționale
Acum, mai mult ca niciodată, Moldova are nevoie de unitate, curaj și memorie. Să ne amintim de anii 1990, când am ales suveranitatea. Să nu permitem întoarcerea în trecut. Să nu lăsăm minciuna să ne înfrângă.
Noi, primarii, continuăm să luptăm pentru comunitățile noastre. Dar e nevoie de o voce comună, de o societate care să gândească limpede și să aleagă cu responsabilitate. Numai așa ne putem salva viitorul.
Frica e deja dublă: frică de extinderea războiului, și frică să nu pierdem direcția europeană.
Valerian Cecan, primarul satului Mihăileni, Rîșcani