Satul Mihăileni – baştina doinei şi a dorului. Cerul n-are decât un soare, arborele decât o rădăcină şi eu am numai o singură baştină. Aici m-am născut, am crescut, aici m-am format ca om. E un sat cu peisaje frumoase, miraculoase. Lucian Blaga spunea: ,,Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai bun, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum, nu ţi-ar bate în piept, ci în pământ undeva”. Aceste cuvinte se referă şi la satul meu – Mihăileni. Denumirea sa provine de la numele boierului Mihail Sturza şi a soţiei acesteia Elena. În 1835 Şcoala Domnească din Iaşi a fost organizată sub numele de Academia Mihăileană, de atunci se spune că şi satul Mihăileni poartă noroc. Întotdeauna satul Mihăileni s-a bucurat şi s-a mândrit cu cele mai talentate şi renumite personalităţi – un ecuson de nobleţe al satului e savantul cu renume mondial Eugen Coşeriu, Raisa-Lungu Ploaie, Virgil Mîndîcanu, Valentin Mîndîcanu, Tamara Cristei, Gheorghe Dodiţă… În acest sat au trăit şi trăiesc oameni bogaţi la suflet, care nu au uitat niciodată de tradiţii şi obiceiuri creştine. Dragostea de sat şi de glie nu poate fi uitată niciodată. Bunicii şi strămoşii ne-au transmis istoria, pământul şi limba – trei piloni pe care se ţine o naţiune, vorba lui Ion Druţă.